SPETEÁZĂ, speteze, s.f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care îşi reazămă spatele cel care şade; spătar¹, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ale unei construcţii sau ale unui obiect : a) fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care uneşte cele două coarne ale plugului; e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se ţese cu alesături; f) fiecare dintre cele două braţe ale vatalelor la războiul de ţesut; g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii şi care se fixează pe o coală de hârtie; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii şi pe care se fixează hârtia şi ornamentele. – Spată + suf. -ează.

SPETEÁZĂ s. v. iris, obligeană, otic, papură, rugină, săbiuţă, stânjen, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

SPETEÁZĂ s. 1. v. spătar. 2. v. bată. 3. (TEHN.) chingă, scândură, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 4. (la pl.) v. aripi. 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziş, fălce. 6. stinghie. (~ la fundul carului, al căruţei.) 7. (TEHN.) (reg.) băţ, blană, brăţară, carfă, fus, fustel, gratie, lopăţică, spiţă, stic, sul, şuştor. (~la loitrele căruţei.) 8. (TEHN.) lopătică, pop, stinghie. (La cârceiele carului se află o ~.) 9. (TEHN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban., şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.) 10. (TEHN.) (reg.) brăcinar, chingă, mână. (~ la coarnele plugului.) 11. (TEHN.) braţ, crac, margine, mână, mâner, pervaz, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 12. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul ori la scara coşului morii de vânt.) 13. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vânt.) 14. (TEHN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 15. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce. (~ la vârtelniţă.)

speteáză s. f., g.-d. art. spetézei; pl. spetéze

SPET//EÁZĂ ~éze f. 1) Parte mai înaltă a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru şezut, de care se reazemă cu spatele cel care şade; spătar; răzemătoare. 2) Fiecare dintre aripile unei mori de vânt. 3) Stinghie de lemn având diferite întrebuinţări. ~eaza carului. /spată + suf. ~ează