ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irişi, s.m. I. S.n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S.m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.

ÍRIS s. I. (BOT.) 1. v. stânjenel. 2. (Iris germanica) stânjen, stânjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniţă, tulipan, coada-cocoşului, cosiţa-fetelor, floare-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată. 3. (Iris variegata) stânjen, stânjenel, (reg,) lilion păsăresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul ochiului.

íris (bot.) s. m., pl. írişi

íris (anat., fiz.) s. n., pl. írisuri

ÍRIS² írişi m. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale mari, de diferite culori, şi folosită în farmaceutică, parfumerie; stânjenel. 2) Floare a unei astfel de plante. /<fr. iris

ÍRIS¹ ~uri n. Membrană colorată a ochiului situată între cornee şi cristalin (în mijlocul căreia se găseşte pupila). /<lat., fr. iris

ÍRIS s.m. Plantă erbacee perenă cu frunze lungi şi cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stânjenel. [< fr. iris].

ÍRIS s.n. 1. (Liv.) Curcubeu, spectru solar. 2. Membrană colorată circulară a ochiului aşezată între cornee şi partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. Diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. [< fr. iris, lat. iris].

íriş adj. m. sg. şi adv. (reg.) tare, sănătos; adevărat, curat.