SPIN², spini, s.m. (Fiz.) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din engl., fr. spin.

SPIN¹, spini, s.m. I. 1. Organ în formă de ţeapă care creşte pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniştit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenţă neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă şi ramificată, cu frunze dinţate şi spinoase şi cu flori roşii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin¹ (I 1) a cârligului de undiţă, situată în vârful acestuia. 2. Ştift. – Lat. spinus „prun sălbatic“.

SPIN s. v. aşchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-dracului, ţeapă, ţe-puşă.

SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~i; s-a înţepat într-un ~ al măceşului.) 2. v. mărăcine. 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpuşnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) ştift, cui cilindric.

spin (bot., tehn., fiz.) s. m., pl. spini

SPIN ~i m. 1) Formaţie cu vârf ascuţit şi înţepător, care creşte pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele şi pe fructele unor plante; ghimpe. ♢ Cunună de ~i suferinţă neîntreruptă; chin. A sta (sau a şedea) pe (sau ca pe nişte) ~i a nu avea linişte; a fi nerăbdător. A fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată şi ghimpoasă, cu frunze adânc crestate şi cu flori roşii sau albe, dispuse în inflorescenţe. 3) pop. Orice plantă erbacee, care are asemenea prelungiri înţepătoare. 4) Vârful cârligului de undiţă. /<lat. spinus, ~a

SPIN s.m. (Fiz.) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare şi al cuantelor. [< engl., fr. spin, cf. engl. spinning moment – moment de rotire < spin – a roti].