STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s.n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S.n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clişeu şi întrebuinţată ca formă de tipar la tipărirea ediţiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiţionate care se formează datorită repetării în aceeaşi succesiune a condiţiilor din mediul înconjurător. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (11). 2. Fig. Care se repetă în aceleaşi condiţii, care este mereu la fel, neschimbat, obişnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotype.

STEREOTÍP adj. 1. fix, neschimbat, stereotip. (O formulă ~.) 2. banal, comun, standard, şablonard. (Exprimare ~.) 3. banalizat, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.)

stereotíp adj. m. (sil. -re-o-), pl. stereotípi; f. sg. stereotípă, pl. stereotípe

stereotíp s. n. (sil. -re-o-), pl. stereotípuri

STEREOTÍP¹ ~uri n. poligr. Copie a zaţurilor folosită la tipărirea ediţiilor de mare tiraj, la reeditarea acestora; clişeu; model. [Sil. -re-o-] /<fr. stéréotype

STEREOTÍP² ~ă (~i, ~e) 1) Care a apărut în formă neschimbată; tipărit după un model făcut anterior. 2) v. STEREOTIPIC. /<fr. stéréotype

STEREOTÍP s.n. Planşă sau tipar solid reprezentând copia unui zaţ sau a unui clişeu, care serveşte la tipărirea ediţiilor unei lucrări de mare tiraj. [< fr. stéréotype, cf. gr. stereos – solid, typos – caracter].

STEREOTÍP adj. 1. (Poligr.; op. e t e r o t i p) Tipărit după stereotip. 2. (Fig.; peior.) Care este reprodus în aceeaşi formă; foarte comun, mereu acelaşi; obişnuit, banal. // s.m. (Fiziol.) Stereotip dinamic = complex de mişcări sistematizate în urma unor repetări în condiţii identice, a căror succesiune se realizează automat. [< fr. stéréotype].