STRĂŞNICÍE s.f. 1. Atitudine, condiţie etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forţă. 3. Grozăvie. – Straşnic + suf. -ie.

STRĂŞNICÍE s. v. grozăvie, monstruozitate, oroare, asprime, constrângere, intran-sigenţă, rigoare, rigurozitate, severi-tate, străşnicie, stricteţe.

STRĂŞNICÍE s. 1. v. severitate. 2. v. tărie.

străşnicíe s. f., art. străşnicía, g.-d. art. străşnicíei; pl. străşnicíi

STRĂŞNICÍ//E ~i f. 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoşătoare; grozăvie. [G.-D. străşniciei] /straşnic + suf. ~ie