STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. şi intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafaţă în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuşi. – Stră- + bate.

STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanţa de 5000 m în ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. şi fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rând oraşele şi satele.) 10. v. co-linda. 11. v. parcurge.

străbáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteţi; part. străbătút

A STRĂBÁTE străbát 1. tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafeţe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată ţara. ♢ ~ pământul în lung şi în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. /stră- + a bate