STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. Tranz. A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o ţesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. Refl. (Despre lichide) A curge (câte puţin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. Refl. şi tranz. A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiş, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. Refl. A intra, a ieşi sau a se deplasa, a trece pe furiş, fără să facă zgomot şi fără să fie observat; a se furişa. ♦ Tranz. A aşeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mişcări uşoare, pe nesimţite. ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. Refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. Refl. A trece pe rând şi pe nesimţite, a se perinda; fig. (despre unităţi de timp) a trece, a se scurge. – Probabil din s- + trece (după spânzura, vântura etc.).

STRECURÁ vb. v. eschiva, fugi, pritoci, scăpa, sufla, sustrage, şopti.

STRECURÁ vb. 1. v. infiltra. 2. v. scurge. 3. v. furişa. 4. a se furişa, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre frunze.) 5. v. pătrunde. 6. v. scăpa.

strecurá vb., ind. prez. 1 sg. strecór, 3 sg. şi pl. strecoáră, 1 pl. strecurăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. strecoáre

A STRECURÁ strecór tranz. 1) (lichide) A face să treacă printr-o sită sau printr-o pânză (pentru a curăţa de impurităţi sau a omogeniza laptele). ~ laptele. 2) fig. (persoane, lucruri) A introduce cu îndemânare şi pe neobservate. A-l ~ printre scândurile gardului. ♢ ~ o vorbă a şopti ceva pe furiş. 3) A face să se strecoare. /<lat. extracolare

A SE STRECURÁ mă strecór intranz. 1) (despre lichide sau despre granuloase) A curge uşor şi câte puţin (printr-o crăpătură, gaură). 2) fig. (despre timp) A se scurge puţin câte puţin. 3) fig. A trece neobservat. ~ afară. S-a ~t o greşeală. /<lat. extracolare

strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitişcă.