SUSŢINĂTÓR, -OÁRE, susţinători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care susţine o povară, care sprijină o greutate. 2. S.m. şi f. Fig. Persoană care ajută, care susţine, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreţine cu mijloace materiale altă persoană, o instituţie etc. – Susţine + suf. -ător (după fr. souteneur).

SUSŢINĂTÓR adj., s. 1. adj. sprijinitor, (livr.) portant. (Stâlpi ~.) 2. s. v. adept. 3. s. v. suporter. 4. s. v. apărător. 5. s. (rar) întreţinător. (~ de familie.)

susţinătór adj. m., s. m., pl. susţinătóri; f. sg. şi pl. susţinătoáre

SUSŢINĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care susţine; sprijinitor. 2) fig. (despre persoane) Care serveşte drept reazem; sprijinitor. /a susţine + suf. ~tor

SUSŢINĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Persoană) care susţine pe cineva sau ceva; care întreţine cu mijloace materiale pe cineva. // s.n. Susţinător plantar = aparat ortopedic, alcătuit dintr-o lamă, pentru susţinerea bolţii unui picior plat; supinator. [< susţine + -(ă)tor, după fr. souteneur].