PLAT, -Ă, plaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreţ, turtit; plan. ♢ Picior plat = malformaţie congenitală a piciorului care are talpa prea puţin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, şes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; şters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viaţă etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variaţie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginaţie; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfăşoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PLAT s. v. maşină, plită, sobă.

PLAT adj. 1. lătăreţ, turtit, (reg.) lătăuş. (Obiect de formă ~.) 2. v. drept. 3. v. neted. 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)

PLAT adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.

plat adj. m., pl. plaţi; f. sg. plátă, pl. pláte

PLA//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte) Care are lăţimea şi lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată şi turtită; lătăreţ. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins şi neted; şes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat

plat, pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.

plaţ, plaţuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piaţă. 4. (înv.) rampă în galeria unui puţ minier. 5. depozit de materiale miniere.

PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, şes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puţin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].