TACẤM, tacâmuri, s.n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operaţii sau specifice unei anumite îndeletniciri. ♦ Harnaşament. 3. Acaret. 4. (La pl.) Aripi, gheare, gâturi de pasăre (2). II. 1. (Înv.) Cortegiu, alai. 2. Taraf (1). 3. Fig. Fel de om, soi; poamă. – Din tc. takim.

TACÂM s. v. alai, bandă, buluc, categorie, ceată, cârd, cârdăşie, clan, clică, cor-tegiu, droaie, fel, gaşcă, gen, gloată, grămadă, grup, harnaşament, mulţime, periteag, pâlc, soi, specie, speţă, stol, suită, şleahtă, taraf, tip.

tacâm s. n., pl.tacâmuri

TACÂM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveşte o persoană când mănâncă; serviciu de masă. 2) Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei acţiuni sau îndeletniciri. 3) înv. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; gaşcă; clan; cârdăşie; tagmă; şleahtă; bandă;clică. 4) mai ales la pl. reg. Ansamblu de construcţii auxiliare într-o gospodărie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru înhămarea unui cal; harnaşament. 6) înv. Grup de persoane care însoţesc un demnitar; alai; cortegiu; escortă; suită. /<turc. takim