TÉMPERA¹ s.f. 1. Vopsea obţinută prin amestecarea ei cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuinţează culori tempera¹ (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.

TEMPERÁ², temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acţiune, o dorinţă etc.) ♢ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

A (se) tempera ≠ a (se) intensifica

A tempera ≠ a grăbi

TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a sfăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.

témpera s. f.

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. şi pl. tempereáză

TÉMPERA f. 1) Culoare obţinută prin amestecarea unor coloranţi cu lianţi pe bază de substanţe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuinţează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera

A TEMPER//Á ~éz tranz. livr. (persoane şi manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer

A SE TEMPER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer