TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplineşte o funcţie etc. cu caracter de permanenţă, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire.

TITULÁR s. (SPORT) component. (~ al echipei naţionale.)

titulár adj. m., s. m., pl. titulári; f. sg. tituláră, pl. tituláre

TITULÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) (despre persoane) Care îndeplineşte o funcţie permanentă pe care o deţine după lege. 2) Care posedă (ceva) pe baze juridice; cu drept legal de posesor (a ceva). 3) rar (despre personaje literare) Care deţine locul central, numele lui servind drept titlu pentru opera respectivă. /<fr. titulaire