TOCĂLÍE, tocălii, s.f. (Reg.) 1. Morişcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârţâit) şi sperie păsările din lanuri şi din vii. 2. Unealtă cu care se răsuceşte sfoara groasă pentru plase şi năvoade. – Din toca.

TOCĂLÍE s. v. căţel, cordenci, toacă.

tocălíe s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile

TOCĂLÍ//E ~i f. Morişcă de lemn folosită pentru a speria păsările din lanuri şi din vii prin zgomotul ritmic, produs la rotire. /toacă + suf. ~ălie