UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) pune într-o situaţie de inferioritate (neîndreptăţită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie faţă de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. Cf. u m i l.

UMILÍ vb. 1. v. ploconi. 2. v. înjosi. 3. v. degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ în faţa divinităţii.)

umilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. umileáscă

A UMIL//Í ~ésc tranz. A face să se umilească. /<sl. umiliti

A SE UMIL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situaţie de inferioritate faţă de cineva (pentru a-şi atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate faţă de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti