VIÉRME, viermi, s.m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieţ, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante şi pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ♢ Vierme de mătase = larvă a unor fluturi care produc gogoşile de mătase şi care se hrănesc cu frunze de dud sau de stejar. ♢ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji. A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (şi a se deprinde cu) o viaţă grea. A avea viermi (neadormiţi) = a fi fi neastâmpărat, a nu-şi găsi locul. A-l mânca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte leneş şi murdar. – Lat. vermis.

VIÉRME s. (ENTOM.) vierme-alb = (Bucov.) babă, ciormag, (Maram.) ciorman, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte ~); vierme de făină = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. şi Ban.) surdomaş. (~ este larva morarului); vierme-de-mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gândac-de-mătase.

viérme s. m., pl. viermi

VIÉRM//E ~i m. Animal nevertebrat, fără picioare, cu corpul moale şi alungit, care trăieşte în sol, în apă sau parazitează pe plante şi animale. ♢ ~ de mătase larva unor specii de fluturi care produce gogoşile de mătase. /<lat. vermis, ~is