ÎMPIEDICÁRE, împiedicări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) împiedica şi rezultatul ei. 2. (Înv. şi reg.) Piedică, obstacol. [Var.: (reg.) împiedecáre s.f.] – V. împiedica.

ÎMPIEDICÁRE s. v. obstacol, piedică.

ÎMPIEDICÁRE s. 1. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. înfrânare. (~ unui car, la vale.) 4. v. in-terzicere. 5. v. zădărnicire. 6. înfrânare, oprire, stăvilire. (~ avântului industrial.) 7. v. evitare. 8. v. anihilare.

împiedicáre s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. împiedicării; pl. împiedicări