ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubiţe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăţi de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mişca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete).

A împleti ≠ a despleti

A împleti ≠ a despleti

ÎMPLETÍ vb. 1. v. tricota. 2. v. îmbina.

ÎMPLETÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

împletí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împleteáscă

A ÎMPLET//Í ~ésc tranz. (fire, suviţe de păr, nuiele etc.) A împreuna într-un tot, punând alternativ şi într-un anumit mod (pentru a forma o reţea). ~ un năvod. ~ colaci. /în + pleată

A SE ÎMPLET//Í pers. 3 se ~éşte intranz. fig. (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcţii, intersectându-se în mai multe puncte; a se întreţese; a se încrucişa; a se întretăia. Cărările se ~esc. /în + pleată