ÎMPRĂŞTIÁT, -Ă, împrăştiaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăştia.

ÎMPRĂŞTIÁT adj. v. absent, aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, distrat, năuc, năucit, neatent, zăpăcit.

ÎMPRĂŞTIÁT adj. 1. dispersat, răsfirat, răspândit, răzleţit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 2. difuz, risipit. (Elemente ~.) 3. risipit, (înv.) spârcuit. (O armată ~.) 4. v. risipit. 5. prefirat, presărat, răsfirat, răspândit, risipit. (Nisip ~.) 6. v. spulberat.

ÎMPRĂŞTIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMPRĂŞTIA şi A SE ÎMPRĂŞTIA. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte dezorganizare. [Sil. îm-prăş-ti-at] /v. a împrăştia