ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ♢ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

A se înăcri ≠ a se înveseli, a se învoioşa

ÎNĂCRÍ vb. 1. v. acri. 2. v. altera.

înăcrí vb. (sil. -cri; mf. în-), ind. prez. 3 sg. şi pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înăcreáscă

A SE ÎNĂCR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa agenţilor exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ♢ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru

A ÎNĂCR//Í ~ésc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru