ÎNCLINÁRE, înclinări, s.f. Acţiunea de a (se) înclina şi rezultatul ei. ♦ (Geom.) Înclinaţie. ♦ Fig. Vocaţie, dispoziţie; înclinaţie. – V. înclina.

ÎNCLINÁRE s. 1. (înv.) piezişime. (Grad de ~.) 2. v. înclinaţie. 3. (ASTRON., GEOGR.) înclinaţie, (înv.) plecare. (~ acului magnetic.) 4. v. aplecare. 5. v. povârnire. 6. v. strâmbare. 7. v. prosternare. 8. v. aptitudine. 9. v. simţ. 10. v. tendinţă.

înclináre s. f., g.-d. art. înclinării; pl. înclinări

INCLINÁRE s.f. v. înclinare.

ÎNCLINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înclina şi rezultatul ei. ♦ (Fig.) Atracţie, înclinaţie. ♦ (Geom.) Înclinaţie. [Var. inclinare s.f. / < înclina].

inclinare

inclinare