|
înconjur. 4 rezultate gasite
ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s.n. Ocol, ocolire. ♢ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe faţă; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. şi; inconjúr. – Var.: încúnjur s.n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
încónjur s. n., pl. încónjururi
ÎNCÓNJUR ~uri n. Mişcare în jurul unui punct sau al unui loc; ocol. ~ul pământului. ♢ Fără ~ direct; pe faţă; pe de-a dreptul. /v. a înconjura
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|