ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.

ÎNDEMẤNĂ adv. Uşor, comod, lesnicios. ♢ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, uşor de folosit, de obţinut; la dispoziţie sau la dispoziţia cuiva. [Var.: îndămấnă adv.] – În + de⁴ + mână.

ÎNDEMÂNĂ adv. v. comod.

ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.

îndemâná vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. şi pl. îndemâneáză

îndemână adv.

ÎNDEMÂNĂ adv. Uşor; comod; lesnicios. ♢ La ~ la dispoziţie; accesibil. /în + de + mână

A ÎNDEMÂNÁ îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână