ÎNDOÍT, -Ă, îndoiţi, -te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu²; dublat; p. ext. înmulţit, sporit, mărit. ♢ (Substantivat, n.) Îndoitul unei sume. 2. Amestecat (în părţi egale) cu alt lichid; subţiat. III. Care este nesigur de părerea sa, care stă la îndoială. – V. îndoi.

ÎNDOÍT adj. 1. v. împăturit. 2. v. încovoiat. 3. curbat, încovoiat, întors, răsucit, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 4. curbat, încovoiat, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 5. adus, încovoiat, rotilat. (Paloş ~.) 6. strâmb, (pop.) cârn. (Cuţit ~.) 7. v. aplecat. 8. v. adus. 9. v. încovrigat. 10. v. suflecat. 11. v. revolut. 12. v. dublu. 13. v. diluat.