ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.

ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reţine, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sânt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abţine. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluţionar.) 8. v. tem-pera.

înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. şi pl. înfrâneáză

A ÎNFRÂN//Á ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi; a controla; a domina. A-şi ~ dorinţele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere