ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbuşit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafeţe etc.) A se închide, a se sfârşi. ♢ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situaţie fără ieşire, a nu-i mai merge; a o păţi. ♦ (Despre conducte, şanţuri etc.) A se astupa. ♢ Tranz. A înfunda un şanţ. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime) ♦ A umple bine. ♢ Expr. A înfunda ocna (sau temniţa, puşcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A Îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi uşor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situaţie grea, fără ieşire. 4. Refl. şi tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieşire. Lat. infundare sau în + fund.

A înfunda ≠ a desfunda

ÎNFUNDÁ vb. v. încuia.

ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-şi) afunda, a(-şi) cufunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)

înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. şi pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái

A SE ÎNFUNDÁ mă înfúnd intranz. 1) (despre şanţuri, conducte) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi întrerupt; a se închide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adânc (în nămol, glod, zăpadă, nisip), fără a putea să înainteze; a se împotmoli. 4) fig. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se îngropa. /<lat. infundare

A ÎNFUNDÁ înfúnd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situaţie dificilă; a aduce în impas. ♢ ~ puşcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare