ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. şi refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A muşuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părţile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obişnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta

ÎNGROPÁ vb. v. afunda, cufunda, înfunda.

ÎNGROPÁ vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

îngropá vb., ind. prez. 1 sg. îngróp, 3 sg. şi pl. îngroápă

A SE ÎNGROPÁ mă îngróp intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă

A ÎNGROPÁ îngróp tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncţi) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ♢ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ faţa în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă