ÎNMUIÁ, înmói, vb. I. 1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ♢ Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦ Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. 2. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subţiere cu un lichid. ♢ Expr. A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioşa. ♦ Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) linişti. ♦ Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. 3. Tranz. şi refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. – În + muia.

A (se) înmuia ≠ a (se) întări

A se înmuia ≠ a se înverşuna, a se învârtoşa, a se întări

ÎNMUIÁ vb. v. atenua, calma, descreşte, diminua, domoli, linişti, micşora, mo-dera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎNMUIÁ vb. a muia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge.(Îşi ~ degetele în apă.)

înmuiá vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. înmói, 3 sg. şi pl. înmoáie; ger. înmuínd

A SE ÎNMUIÁ mă înmói intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tărie; a se fleşcăi. Ceara s-a înmuiat. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scădea în intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se îmbiba cu apă (sau cu alt lichid). Lutul s-a înmuiat. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) A deveni mai bun (sau mai puţin dur); a se îmbuna; a se îmblânzi; a se îndulci. Vocea i s-a ~t. ♢ A i ~ inima cuiva a se înduioşa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /în + a muia

A ÎNMUIÁ înmói tranz. A face să se înmoaie. ♢ ~ spinarea cuiva a bate zdravăn pe cineva. /în + a muia