ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s.n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băţ, lemn la războiul de ţesut, cu ajutorul căruia se răsuceşte ţesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. Întinde + suf. -ător.

ÎNTINZĂTÓR s v. căpăstru.

ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)

întinzătór s. n., pl. întinzătoáre

ÎNTINZĂT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător