ÎNTREBUINŢÁ, întrebuinţez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ♢ Refl. pas. Acest produs se întrebuinţează în industria chimică. – În + trebuinţa.

ÎNTREBUINŢÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. cir-cula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse terti-puri.) 6. v. practica. 7. v. consuma. 8. v. pierde.

întrebuinţá vb. (sil. -bu-in-), ind. prez. 1 sg. întrebuinţéz, 3 sg. şi pl. întrebuinţeáză

A ÎNTREBUINŢ//Á ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuinţă