ŞEDÉRE, şederi, s.f. 1. Faptul de a şedea. ♦ Lipsă de activitate; lenevie, inactivitate. 2. Popas făcut într-un loc pentru a petrece un anumit timp; timp petrecut într-un loc. 3. (Înv.) Domiciliu, locuinţă. – V. şedea.

ŞEDÉRE s. v. adăpost, adunare, aşezare, casă, catismă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacţiune, inerţie, întrunire, locuinţă, neactivitate, pasivitate, poziţie, rang, reşedinţă, reuniune, sălaş, sediu, şedinţă, treaptă.

ŞEDÉRE s. 1. v. stat. 2. v. oprire. 3. v. locuire.

şedére s. f., g.-d. art. şedérii; pl. şedéri

ŞEDÉR//E ~i f. 1) v. A ŞEDEA. 2) Interval de timp cât şade cineva undeva. [G.-D. şederii] /v. a şedea