ŞTIRICÍ, ştiricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A căuta să afle ceva (cu şiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi. 2. A comunica, a da de ştire. – Ştire + suf. -ici.

ŞTIRICÍ vb. v. anunţa, cerceta, comunica, informa, iscodi, încunoştinţa, înştiinţa, vesti.

ştiricí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştiricésc, imperf. 3 sg. ştiriceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştiriceáscă

A ŞTIRIC//Í ~ésc tranz. reg. 1) A afla culegând ştiri prin vicleşug. 2) (informaţii) A face cunoscut; a da de ştire; a vesti; a în-ştiinţa; a anunţa; a informa. /ştire + suf. ~ici

ştiricí², pers. 3 sg. ştiricéşte, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.