ÁRBORE, arbori, s.m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt şi puternic, lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ♢ Compuse: arbore-de-cacao = plantă lemnoasă specifică zonei tropicale, cultivată pentru seminţele ei comestibile (Theobroma cacao); arbore-de-cafea = plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Africii şi Asiei, cultivată pentru seminţele ei comestibile (Coffea arabica); arbore-de-cauciuc = plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarţa căreia se extrage cauciucul natural (Hevea brasiliensis); arbore-de-pâine = plantă lemnoasă cu tulpina înaltă şi foarte groasă, al cărei fruct sferic, cu gust de pâine, se consumă fiert sau copt (Artocarpus incisa); arborele-vieţii = a) arbore decorativ originar din Extremul Orient, înalt şi foarte rămuros, cu frunze mici, solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) fig. schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii sale. ♦ Arbore genealogic = reprezentare grafică (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfăţişând filiaţia şi gradul de înrudire ale membrilor unei familii(aristocratice). 2. Organ de maşină care primeşte şi transmite o mişcare prin rotaţia în jurul axei sale. 3. (Mar.; în sintagma) Arbore mic = trinchet. 4. (Rar) Catarg. [Var.: árbor s.m.] – Lat. arbor, -is.

ÁRBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. şi pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao (Theobromacacao) = (rar) cacaotier; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) cafeu; arborele-vieţii (Thuja orientalis şi occidentalis) = tuia, (rar) tămâie. 3. v. fus. 4. (TEHN.) arbore cotit = vilbrochen. 5. v. catarg. 6. (MAR.) arbore mic v. trinchet.

árbore s. m., pl. árbori

ÁRBOR//E ~i m. 1) Plantă lemnoasă cu tulpina înaltă şi cu crengi ramificate, pe care se află frunzele, formând o coroană; copac. ♢ ~ de cacao plantă lemnoasă tropicală cultivată pentru seminţe comestibile. ~ de cafea plantă lemnoasă tropicală din care se obţine cafeaua şi cofeina. ~ de cauciuc plantă lemnoasă tropicală din scoarţa căreia se extrage un suc, prin coagularea căruia se obţine cauciucul brut. ~ de chinchină plantă lemnoasă tropicală din a cărei scoarţă se extrage chinina. ~ de pâine plantă lemnoasă exotică având fructe mari, sferice, cu gust de pâine, care se consumă fierte şi coapte. ~ genealogic figură în formă de copac reprezentând ramificaţiile unei familii şi filiaţia membrilor ei. ~ele vieţii a) arbore exotic cu tulpina înaltă, cu coroana deasă, foarte rămuroasă, şi cu frunze mici solzoase, cultivată ca plantă decorativă; tuia; b) formă a unei figuri reprezentând evoluţia omului dea lungul vieţii sale. 2) Organ de maşină care transmite o mişcare prin rotire în jurul axei sale. 3) Stâlp de lemn sau de metal fixat vertical pe o navă pentru a susţine pânzele şi instalaţiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

ÁRBORE s.m. ~ 5. (Inform.) Graf orientat, aciclic.

ÁRBORE s.m. 1. Plantă lemnoasă de talie mare; copac, pom. ♢ Arborele vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii sale; arbore genealogic = desen în forma unui arbore din care se văd ramificaţiile unei familii şi gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ♢ Arbore gabier = catarg care susţine gabia. 3. Axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini. [< lat. arbor].

arbore înrudit cu stejarul

arbore înrudit cu stejarul

árbore (-ri), s.m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Puşcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. şi înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toţii neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s.f. (în formă de arbore); arborescenţă, s.f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s.n. (crîng, pădurice), formaţie internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta şi lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s.m.; arboricultură, s.f.; arbust, s.m.

arbore inalt pana la 15 m çu lemn alb tare,utilizat in tamparie sau pentru foc

arbore