CUPTÓR, cuptoare, s.n. 1. Construcţie de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea şi alte produse de panificaţie. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei şi pe care se doarme la ţară. ♢ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinţilor) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărţitură la maşina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile. 2. Construcţie specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereţi metalici căptuşiţi cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operaţii tehnologice. ♢ Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) aşezate în aşa fel încât să poată fi încălzite până la incandescenţă de un foc central înăbuşit. Cuptor de var = varniţă. 3. Fig. Căldură mare; arşiţă. ♢ (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

CUPTÓR s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, iulie, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, sobă, toropeală, zăduf, zăpuşeală.

CUPTÓR s. 1. (Ban.) şparhat. (~ de pâine.) 2. (reg.) rolă, tobă. (~ la maşina de gătit.) 3. v. vatră. 4. cuptor de var = varniţă. 5. cuptor înalt v. furnal.

cuptór s. n., pl. cuptoáre

CUPT//ÓR ~oáre n. 1) Construcţie pentru copt pâinea şi alte produse de panificaţie. 2) Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se coc odată. 3) Parte de deasupra a acestei construcţii, care se încălzeşte. ♢ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce noră pe ~ a se însura. 4) Despărţitura de jos la maşina de gătit, în care se coc prăjituri sau alte preparate. 5) Instalaţie industrială pentru topirea metalului sau pentru alte operaţii tehnice. ♢ ~ de var instalaţie unde se arde piatra de var; varniţă. 6) fig. Căldură mare şi dogoritoare; caniculă. ♢ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium