DESTÍNDERE, destinderi, s.f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniştire. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

Destindere ≠ încordare, tensiune

DESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.

DESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. de-tentă. 5. (FON.) recursie, relaxare.

destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi

DESTÍNDER//E ~i f. 1) v. A DESTINDE şi A SE DESTINDE. 2) Slăbire şi înlăturare treptată a tensiunii unor relaţii internaţionale. [G.-D. destinderii] /v. a (se) destinde

DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creştere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniştire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relaţiilor dintre state sau a relaţiilor internaţionale. [< destinde].