DESTÍNDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se linişti, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinţe, corpul sau părţi ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des¹- + [în]tinde (după fr. détendre).

A (se) destinde ≠ a (se) încorda

A destinde ≠ a încorda

DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.

DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.)

DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, linişti, potoli, recrea.

destínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeţi, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. destíndă; part. destíns

A DESTÍNDE destínd tranz. A face să se destindă. /des- + a [în]tinde

A SE DESTÍNDE mă destínd intranz. 1) A deveni mai puţin încordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stări de spirit) A reveni la starea normală; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se întinde în toată lungimea în scopul relaxării. /des- + a [în]tinde

DESTÍNDE vb. III. refl. 1. A-şi slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre fiinţe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destínd, perf.s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].