DIADÉMĂ, diademe, s.f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanţi ai bisericii şi, în reprezentările plastice, de anumite divinităţi; podoabă făcută din diverse materiale şi purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (înv.): diadém s.n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.

DIADÉMĂ s. v. coroană.

diadémă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diadémei; pl. diadéme

DIADÉM//Ă ~e f. 1) Podoabă în formă de cunună, confecţionată din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani sau de unele feţe bisericeşti. 2) Obiect de podoabă în formă de cunună, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diadéme, lat. diadema

DIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii îşi încoronau fruntea ca semn al regalităţii. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème].