SUVERÁN, -Ă, suverani -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S.m. şi f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

Suveran ≠ dependent

SUVERÁN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreţ ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.

suverán adj. m., s. m., pl. suveráni; f. sg. suveránă, pl. suveráne

SUVERÁN¹ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; rigă; rege; împărat. 2) fig. Persoană care dispune liber de soarta sa, de acţiunile şi de faptele sale. /<fr. souverain

SUVERÁN² ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~ă. 2) (despre state, popoare) Care posedă independenţă naţională, politică şi economică; aflat în stare de independenţă naţională, politică şi economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverain

suveran patriarh