GÁZDĂ, gazde, s.f. 1. Persoană care primeşte pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (şi cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăieşte un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuinţă ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaş. 3. (Reg.) Ţăran bogat; chiabur, bogătan. ♢ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogaţi. – Din magh. gazda.

GÁZDĂ s. v. chiabur.

GÁZDĂ s. (livr.) amfitrion. (~ i-a primit cu multă căldură.)

gázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde

GÁZD//Ă ~e f. 1) Stăpân al unei case, considerat în raport cu oaspeţii sau chiriaşii săi. 2) Locuinţă pe care o ia cineva în chirie. A trăi la ~. 3) Organism care serveşte drept mediu de viaţă pentru anumite animale parazite. [G.-D. gazdei] /<ung. gazda