HÁRTĂ, hărţi, s.f. Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială), generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice. ♢ (În sintagmele) Harta fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare. Hartă geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. Hartă hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiţia proprietăţilor fizice şi chimice şi condiţiile de zăcământ ale apelor subterane. Hartă lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă. Hartă sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice. Hartă de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, faţă de valorile medii multianuale. – Din ngr. hártis.

HÁRŢĂ s.f. Încăierare; ceartă. ♦ (Înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [Var.: harţ s.n.] – Din magh. harc.

HÂRŢĂ s.f. V. harţi.

HÁRŢĂ s. v. încăierare.

HÁRŢĂ s. v. animozitate, arţag, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, luptă, neînţelegere, război, vrajbă, zâzanie.

HÁRTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă.

hártă s. f., g.-d. art. hărţii; pl. hărţi

hárţă s. f., g.-d. art. hárţei

HÁRŢ//Ă ~e f. 1) Ceartă însoţită de bătaie; încăierare. 2) înv. Ciocnire armată uşoară între două detaşamente duşmane. [G.-D. harţei] /<ung. harc

HÁRTĂ hărţi f. Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafeţei globului pământesc (totală sau parţială), generalizată şi micşorată la o anumită scară. ♢ ~ geologică hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. [G.-D. hărţii] /<ngr. hártis