LUCRÁRE, lucrări, s.f. 1. Acţiunea de a lucra şi rezultatul ei; muncă, activitate. ♢ Expr. A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică. ♦ (Înv.) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau ştiinţifică. ♦ Spec. Operaţie sau ansamblu de operaţii efectuate cu ajutorul maşinilor, utilajelor etc., precum şi materialele şi manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operaţie. ♢ Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiţii optime de încolţire şi de creştere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură. 2. Înfăptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucrătură (2). – V. lucra.

LUCRÁRE s. v. lucru, muncă, treabă.

LUCRÁRE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. operă. 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică v. piesă. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. operă, realizare. (O ~ statuară.)

lucráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. lucrării; pl. lucrări

LUCR//ÁRE ~ări f. 1) v. A LUCRA. 2) Operă artistică sau ştiinţifică. 3) Efort fizic sau mintal pentru a realiza ceva. ~area pământului. 4) fig. Traducere în viaţă; înfăptuire; realizare. [Sil. lu-cra-] /v. a lucra