PÁZĂ, paze, s.f. Acţiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ♢ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ♢ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).

PÁZĂ s. v. arest, atenţie, băgare de seamă, circumspecţie, grijă, închisoare, lua-re-aminte, ocnă, penitenciar, precauţie, prevedere, prudenţă, puşcărie, temniţă.

PÁZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. apărare. 4. v. grijă. 5. v. paznic. 6. v. santinelă. 7. v. gardă.

páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze

PÁZ//Ă ~e f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; gardă. A sta de ~. ♢ ~a bună trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoană sau grup de persoane având sarcina de a păzi (ceva sau pe cineva); caraulă; gardă; strajă. /v. a păzi