PÉLVIS, pelvisuri, s.n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale şi din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

PÉLVIS s. 1. v. bazin. 2. pelvis renal v. bazinet.

pélvis s. n., pl. pélvisuri

PÉLVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situată la baza trunchiului şi formată din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis

PÉLVIS s.n. (Anat.) Bazin (4) [în DN]. [< lat., fr. pelvis].