PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s.m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s.n. I. 1. S.m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică şi groasă, cu frunzele lungi şi ascuţite la vârf şi cu inflorescenţa un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială şi furajeră; păpuşoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S.m. Ştiuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe ştiulete. ♢ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S.n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbişte. II. S.m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenuşie-albăstruie; (despre animale şi păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenuşie-albăstruie; porumbel (IV). – Lat. palumbus.

PORÚMB s. v. porumbar, porumbel, ştiu-lete.

PORÚMB s. 1. (BOT.; Zea mays) (reg.) călambuc, ciolomadă, cocenaşi (pl.), colibaş, cucoriţă, cucuruz, gârnişor, mălai, păpuşă, păpuşoi, tenchi, (înv.) mais. 2. (BOT.) porumb măselat v. porumb românesc; porumb românesc = porumb măselat. 3. v. porumbişte.

porúmb adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbă, pl. porúmbe

porúmb (plantă, ştiulete, pasăre) s. m., pl. porúmbi

porúmb (semănătură, lan) s. n., pl. porúmburi

PORÚMB¹ ~ă (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenuşie-albăstruie. /<lat. porumbus

PORÚMB² ~i m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă şi viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescenţe spiciforme şi cu fructe în formă de ştiuleţi. 2) Ştiuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunţe dezghiocate de pe ştiuleţi. /<lat. porumbus

PORÚMB³ ~i m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus