RAS², -Ă, raşi, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăţi, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (şi mustăţi); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ♢ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârşit, după multă vorbă. 2. Curăţat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafaţă, atingând aproape o suprafaţă; tangenţial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade.

RAS¹, rasuri, s.n. Faptul de a (se) rade (1); bărbierit. – V. rade.

RĂS- (Înaintea vocalelor şi a consoanelor sonore, în forma răz-) Element de compunere care: 1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăştiere, o repetare sau o intensificare a acţiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la adjective, derivate care exprimă intensificarea însuşirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formează, de la substantive, derivate care exprimă ideea de intensitate în raport cu substantivul simplu; d) formează, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indică generaţii depărtate; e) formează, de la adverbe de timp, derivate indicând un timp mai îndelungat decât cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea revenirii la o stare mai veche; b) formează, de la verbe, derivate care exprimă ideea modificării (în sens negativ) a situaţiei dinainte; 3. formează, de la verbe, substantive şi adjective, derivate cu sensul mai depărtat de cel al cuvântului simplu. [Var.: răz-] – Din sl. ras-, raz-.

RÂS¹, râsuri, s.n. Acţiunea de a râde şi rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoţită de un sunet specific, nearticulat; râset. ♢ Expr. De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. A lua (pe cineva) în râs = a-şi bate joc (de cineva). A-şi face râs de cineva (sau de ceva) = a-şi bate joc de cineva sau de ceva. ♦ (Rar) Sunet în cascade, scos de unele păsări. – Lat. risus.

RÂS², râşi, s.m. Specie de mamifer sălbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica sălbatică, cu blana galbenă-roşcată (cu pete negre) şi cu smocuri de păr pe urechi; linx (Lynx lynx). – Din sl. rysĩ.

Râs ≠ plâns

RÂS s. (ZOOL.; Lynx lynx) linx.

RÂS s. 1. râset. (Era mare ~ şi veselie.) 2. v. batjocură.

RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, şes.

RAS adj., adv. 1. adj. v. bărbierit. 2. adj. v. răzuit. 3. adv. v. razant.

RAS s. v. bărbierit.

ras s. n., pl. rásuri

râs (mamifer, pasăre) s. m., pl. râşi

râs (acţiune) s. n., pl. râsuri

RAS rásă (raşi, ráse) 1) v. A RADE. ♢ C-o fi tunsă, c-o fi rasă ba că-i una, ba că-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut până la limită; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără denivelări; drept. /v. a rade

RÂS¹ ~uri n. 1) v. A RÂDE. ~ de copil. ♢ ~ cu plâns râs forţat. A-l umfla pe cineva ~ul se spune despre cineva care abia îşi stăpâneşte râsul. A-l apuca pe cineva ~ul a începe să râdă. A pufni în (sau de) ~ a izbucni într-un râs brusc, spontan. A se strica (sau a se prăpădi, a se tăvăli, a leşina, a plesni) de ~ a râde cu mare poftă şi mult. După ~ vine plâns se spune cuiva extrem de vesel, pentru a-l tempera. 2) Totalitate a sunetelor spontane, nearticulate şi intermitente, produse de aerul ieşit pe glotă în timpul respiraţiei, care sunt provocate de un sentiment de veselie, bucurie sau plăcere. ~ cu hohote. ~ molipsitor. ♢ ~ homeric râs foarte puternic şi nestăpânit. 3) Bătaie de joc. ♢ ~ şi batjocură a) mare batjocură; b) situaţie ruşinoasă; ruşine mare. De ~ul lumii de batjocură; de ocară; ridicol. A lua în ~ pe cineva a-şi bate joc de cineva. A face de ~ a pune pe cineva într-o situaţie ridicolă. A se face de ~ a-şi strica reputaţia; a se compromite. A-şi face ~ de ceva (sau de cineva) a-şi bate joc de cineva sau de ceva. 4) pop. Lucru prost executat. 5) pop. Om de nimic. ~ul lumii. ♢ Râde ~ul se spune despre un om de nimic, care îndrăzneşte să-şi mai bată joc de alţii. /<lat. risus

RÂS² râşi m. Mamifer carnivor, de talie medie, având blană galbenă-roşcată cu pete cafenii, cu coadă scurtă şi cu câte un smoc de păr în vârful urechilor; linx. /<sl. rysi

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. raşi. / < fr., ar. ras].

RAŞ s.n. (Med.) Erupţie eritematoasă de scurtă durată, care apare în perioada de invazie a unor boli eruptive. [< fr., engl. rash].

ras

ras

ras