RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei mulţimi date). 2. (La pl.) Legătură între două sau mai multe persoane, popoare, state etc. ♢ Relaţii de producţie = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producţie a bunurilor materiale. Relaţii diplomatice = relaţii politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin agenţiile diplomatice ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenţi). 3. Expunere, informaţie; povestire, relatare. ♢ Loc. vb. A da relaţii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (înv.) relaţiúne s.f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

RELÁŢIE s. v. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezen-tare, relatare.

RELÁŢIE s. 1. conexiune, corelaţie, înlănţuire, le-gătură, raport, (livr.) consecuţie, (rar) conexitate. (Stabileşte o ~ între fenomene.) 2. (FIZ.) relaţii de imprecizie = relaţii de nedeterminare; relaţii de nedeterminare v. relaţii de imprecizie. 3. legă-tură, raport, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legământ, referinţă, (grecism înv.) schesis. (Ce ~ este între ...?) 4. v. contact. 5. v. proporţie. 6. v. informaţie. 7. cunoştinţă.

reláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reláţiei; pl. reláţii, art. reláţiile (sil. -ţi-i-)

RELÁŢI//E ~i f. 1) Legătură existentă între diferite fenomene sau obiecte; raport. 2) Le-gătura de dependenţă sau de influenţă re-ciprocă între persoane, popoare sau state. 3) Prezentare scrisă sau orală a unui fapt. [G.-D. relaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. relation, lat. relatio, ~onis, germ. Relation

RELÁŢIE s.f. 1. Legătură, raport (între fenomene, mărimi etc.) ♦ Complement circumstanţial de relaţie = complement circumstanţial care arată obiectul la care se referă o acţiune sau o calitate; propoziţie circumstanţială de relaţie = propoziţie circumstanţială care corespunde complementului circumstanţial de relaţie; funcţii de relaţie = totalitatea funcţiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior; (log.) judecată de relaţie = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 2. (La pl.) Legături între oameni, între naţiuni, între state etc. ♦ (Ec.) Relaţii de producţie = raporturi economice determinate care se stabilesc între oameni în procesul producţiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informaţie; expunere, relatare. ♦ A da relaţii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Condiţie care leagă valorile a două sau mai multor mărimi. [Gen. -iei, var. relaţiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].