EXPÚNERE, expuneri, s.f. Acţiunea de a (se) expune şi rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; naraţiune, povestire. ♢ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluţiilor noi, mai importante, şi a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

EXPÚNER//E ~i f. 1) v. A EXPUNE. 2) Ceea ce se redă prin cuvinte. 3) Lucrare şcolară, în special scrisă, care constă în redarea conţinutului unui text. /v. a expune

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Naraţiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziţie; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicaţie, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].