ŞOT, şoturi, s.n. Lac sărat, în zonele de stepă şi în semideşerturi, care seacă în perioadele de secetă, lăsând depozite de săruri. – Din fr. chott.

SOŢ, soţi, s.m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soţie, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăş, însoţitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu (sau fără) soţ = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaş, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).

SOŢ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuş, însoţitor, nevastă, părtaş, pereche, prieten, semen, soţie, tovarăş.

soţ s. m., pl. soţi

şot s. n., pl. şóturi

SOŢ ~i m. 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat şi o femeie uniţi prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. ♢ Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobişnuit; excepţional. /<lat. socius

ŞOT ~uri n. (în zonele de stepă şi de semideşert) Lac sărat care seacă pe timp de secetă (devenind depozit de sare). /<fr. chott

ŞOT s.n. (Geol.) Lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase; solul din jurul unui asemenea lac. [< fr. chott, cf. ar. şatt].