TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte şi pe alta pe pământ, în iarbă etc. ♢ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l şi târându-l pe jos. 3. Tranz. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. v a l i t i.

TĂVĂLÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.

TĂVĂLÍ vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înşfacă de păr şi se ~ prin iarbă.) 2. a se zvârcoli. (Se ~ pe jos, de durere.) 3. v. culca.

tăvălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăvălésc, imperf. 3 sg. tăvăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăvăleáscă

A TĂVĂL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se tăvălească. 2) (haine) A umple de murdărie; a murdări; a mânji; a păta. 3) A bate, trântind şi târând pe jos. 4) (iarba, florile) A apleca la pământ luând o poziţie aproape orizontală; a culca; a poligni; a pologi. 5) fig. pop. (persoane) A face să-şi piardă autoritatea; a compromite; a discredita. /cf. sl. povaliti

A SE TĂVĂL//Í mă ~ésc intranz. pop. A se întoarce pe o parte şi pe alta. ♢ ~ de râs a râde cu poftă; a se prăpădi de râs. /cf. sl. povaliti