TRANSPARÉNT, -Ă, transparenţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiaţii electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul şi detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subţire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi uşor înţeles sau ghicit; limpede, clar. II. S.n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se aşază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

Transparent ≠ opac

TRANSPARÉNT adj. 1. clar, străveziu. (O lentilă ~.) 2. v. vaporos. 3. v. rar. 4. v. limpede.

TRANSPARÉNT adj. v. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat.

transparént adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transparénţi; f. sg. transparéntă, pl. transparénte

transparént (foaie liniată) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transparénte

TRANSPARÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lasă să treacă lumina, permiţând să se distingă obiectele; străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingaş; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens uşor descifrabil; cu sens uşor de înţeles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~tă. /<fr. transparent, it. transparente

TRANSPARÉNT² ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente