AŞEZĂMẤNT, aşezăminte, s.n. Instituţie creată pentru o activitate de folos obştesc. ♢ Aşezământ cultural (sau de cultură) = instituţie care duce o acţiune organizată de propagare a culturii. – Aşeza + suf. -(ă)mânt.

AŞEZĂMÂNT s. v. acord, amplasament, aranjament, astâmpăr, aşezare, calm, combinaţie, contract, convenţie, descălecare, dispoziţie, hotărâre, instituţie, întocmire, înţelegere, învoială, învoire, legământ, linişte, loc, logodnă, odihnă, ordin, organizare, orânduială, orânduire, pace, pact, poruncă, poziţie, repaus, rânduială, temperatură, tihnă, tranzacţie, unitate.

AŞEZĂMÂNT s. v. fundaţie.

aşezământ s. n., pl. aşezămínte

AŞEZĂM//ÂNT ~ínte f. Instituţie creată pentru o activitate de interes obştesc. ♢ ~ cultural instituţie pentru propagarea ştiinţei şi culturii. /a aşeza + suf. ~[ă]mânt